E cam tarziu sa vorbesc despre asta tocmai acum. S-a agitat lumea saptamani intregi pe la TV, prin presa, pe bloguri… si, pana la urma, acum exact o saptamana, s-a facut dreptate.

Si totusi, ma tot intreb: cum se face o chestie de-asta? Eu am scris in titlu ca l-au decapitat. Dar e doar asa, o idee. Decapitarea e prea macabra pentru gusturile noastre moderne. Cine stie? Sa-l fi spanzurat? Stiti, copiii ies cu capul inainte. in cazul de fata, o franghie ar fi ajutat procesul… “Oh, young lady, it’s just an aborted fetus!” Si totusi… parca franghia nu prezinta suficienta siguranta. in sensul… in sensul ca ar exista riscul sa-l scoata afara si copilul sa se miste inca. Ce-ar fi facut atunci cu el? L-ar fi scapat din greseala pe podea? Nuu… asta e prea de tot! Cine ar risca asa ceva? Asa ceva ar fi caz de mal praxis curat!

Si totusi, cum?

A doua zi, fetita de 11 ani, impreuna cu familia, viziteaza Londra. E intr-adevar un oras frumos. Se vede ca englezii sunt cu 100 de ani in fata noastra… intre timp, “deseurile medicale” ard mocnit in incinerator, spre bucuria, speranta si nazuinta tuturor propovaitorilor acestui act medical modern, printre care se afla si bloggeri cunoscuti… si capabili.

S-a facut dreptate, doamenlor si domnilor! Este un succes de media extraordinar. Raul a pierit. Totul s-a aranjat. Putem sa ne revenim la normal. Ah, dar va rog ceva: cand treceti pe langa pietele agroalimentare si intalniti fetite de 11-12 ani cu prunci in brate la cersit, uitati-va bine la ele. Si ele sunt in aceeasi situatie poate, insa pe ele televiziunile si bloggerii nu le baga in seama.